Giurgiuvenii sunt poeţi

În ziua de 03.01.2010, giurgiuvenii din tabara Moeciu s-au trezit poeţi. Nostalgia plasată de ultima zi de tabără i-a făcut să cugete mai mult. Şi ca un fel de refulare iată câteva cuvinte plenare:

Băieţii de la camera 101:

Dimineaţa a sosit,

Numai Dinu s-a trezit

Ca să plece la-ncălzit

Cu fetele spre răsărit

La-ncălzirea cea vioaie,

Fetele au făcut-o de oaie

Exerciţiile au preluat,

Claudia s-a-nţepat,

Însă Dinu săritor,

Nevrând să rămână dator,

Fetelor le-a arătat,

Că el este cu adevărat bărbat,

Şi conducerea a preluat.

Sorin a sărit din pat,

El de duş s-a apucat,

Si Alin l-a urmat.

De la duş când se-ntorcea,

Bogdan îi întâmpina,

Pentru masă se pregătea.

Dar programul s-a schimbat,

Şi tot grupul a răbdat.

Şi Genia cea vioaie,

(Pardon)

La masă când au pornit,

Cu Genia s-au întâlnit.

.....

La mulţi ani, să faci 80 de ani

....

Somn mi se făcu, lenea mă duru

......

Comentariu poetico-replicativ:

Măi Larisa nu uita, că faci de râs tabăra!

Fiind că firea-i păcătoasă şi viaţa e periculoasă!

...

De ce preferi să te târăşti, când poţi să ai aripi şi să trăieşti!

Şi acum replica fetelor poete:

Poezie de zile mari

Într-o bună dimineaţă,

Fără nori şi fără ceaţă,

Am pornit cu mult elan,

În maşina lui Sorin,

Spre Moeciu să vestim,

Că Giurgiu e cel mai tare,

N-are-n lume-asemănare,

Cu băieţii toţi vioi,

Şi fete numai de soi.

Marinel e secretar,

De toate are habar,

Cântă orişice îl pui

Şi nu-ţi pune pofta-n cui.

Fotograf adevărat,

E şcolit şi învăţat,

Şi când îi spui de curtat,

Pare chiar nevinovat.

De Bogdan, ce să vă zic?

Poate e un pic mai mic,

Şi nu e secret de stat –

Vrea mereu la agăţat.

(Vârsta nu o deconspiră,

dar să nu-i băgăm noi vină)…

El doreşte libertate,

Fără contracte şi acte.

Doar iubire să tot fie…

Oare când va fi să vie?

Iar Sorin e optimist,

Niciodată nu-l vezi trist,

De soia nu se-nspăimântă,

Pune fetele la munca,

Apoi le complimentează,

Până ce cu spor lucrează.

Este cam nehotărât,

Vrea un pic sau vrea mai mult?

Ba ne duce pân’ la tren,

Ba-n tabără stă şi el.

(Între noi vorbind acum,

cred că l-au întors din drum

gospodinele de vis,

care zilnic i-au promis

mult pesmet şi lapte prins).

Mariana-i credincioasă,

Bună ca bucătăreasă,

Dar merge şi pe traseu,

Că n-o fi atât de greu

Să tot urci şi să tot urci,

Până ce în vârf ajungi.

La Moeciu îi cam place,

Muzica-i inspiră pace,

Doar de-nviorat nu-i arde…

Oricum, tribul e departe.

Geniuţa e cuminte,

Nimănui n-a spart vreun dinte,

Însă când se enervează,

Se încruntă şi… oftează.

Ştiind totuşi ce e bine,

Iartă, chiar de nu-i convine,

Şi aşteaptă să primească

Înţelegere frăţească.

Şi cât o vedeţi de mică,

N-are grijă şi nici frică,

Chiar de-ajunge elefănţică,

Tot ce e mai bun îi „pică”.

Aştia suntem, fraţi mereu,

Şi la bine şi la greu.

Din Moeciu am plecat,

Calea-ngustă-am apucat.

Pân’ la Giurgiu nu e mult,

Vom ajunge în curând!