Sa fie revolutie!
„Îngerul care vestește evanghelia veșnică vestește legea lui Dumnezeu; pentru că evanghelia mântuirii îi aduce pe oameni la ascultare de lege, prin care caracterele lor sunt formate după asemănarea divină.” Ellen White – Selected Messages, vol. 2, pag. 106. Aceasta este o solie puternică. Atunci când este primită în plinătatea ei, transformă priorităţile noastre în viaţă, dă energie voinţei în slujire, și ne face să reflectăm corect și să radiem cu căldură frumuseţea și spiritul lui Isus Hristos.
Dacă s-ar putea da glas interesului profund pe care îl au îngerii pentru om așa încât omul să-l poată auzi, ce apeluri s-ar auzi exprimate în cuvinte înflăcărate pentru a face cunoscut altora ceea ce a fost transmis de cer!” – Ellen White, My Life Today, pag. 304. Prima solie ingereasca profetizeaza o mare redesteptare religioasa legata de solia inceputului judecatii lui Dumnezeu si a revenirii lui Hristos.
Temeţi-vă de Dumnezeu. Asta înseamnă că trebuie să-L cinstim pe Dumnezeu şi să privim la El cu iubire, încredere şi respect–gata să-I urmăm voia. Asta ne va feri de rău. “Prin frica de Domnul (omul) se abate de la rău.” Proverbe 16:6. Înţeleptul Solomon de asemenea a declarat: “Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.” Eclesiastul 12:13.
Daţi-I slavă. Împlinim această poruncă atunci când ascultăm de Dumnezeu, Îl lăudăm şi Îi mulţumim pentru bunătatea Lui faţă de noi. Unul din marile păcate ale ultimilor zile este şi nerecunoştinţa (2 Timotei 3:1, 2).
Temeţi-vă de Dumnezeu!
Şi daţi-I slava cuvenită!
Nu vă gândiţi să faceţi rău
Şi nu mai rătăciţi mereu;
El vă aşteaptă şi se uită.
Slavă Celui ce-a făcut cerul,
Şi mare, şi soare şi pământ!
Celui ce-a dezlegat misterul
Şi pentru noi este Reperul:
Domnului nostru bun şi sfânt!
Lui cu credinţă ne-nchinăm
Şi preamărim Numele-I Sfânt;
La Tronu-I să îngenunchem,
Să-I mulţumim, să-L lăudăm;
Nu ne-a lăsat numai ,,pământ".
Toţi, temeţi-vă de Dumnezeu!
El este Cel ce v-a dat viaţă;
De n-ar fi fost Cuvântul Său,
Din care-am învăţat mereu,
Prin câte-o vorbă, o povaţă,
Ce am fi fost? Ce-am fi făcut?
Cum oare ne-am fi descurcat?
De El, de nu ne-am fi temut,
De frică, noi nu I-am fi ştiut...
Ce-i sufletul curat, am fi aflat...?
Nu! Nu cred că s-ar fi întâmplat!
Deci, temeţi-vă de Dumnezeu!
Neprihăniţi, cu sufletul curat,
Să fiţi aşa cum El v-a creat,
Şi frică, s-aveţi de Dumnezeu!
A.N
10.10.2012 Firenze
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu